Cărţi, cărţi şi iar cărţi.

Iar o sa vorbesc despre carţi. Prin intermediul unui prieten am descoperit un loc minunat. Cărtureşti. Este un fel de librărie, ce are carţi in orice domeniu: Arta, arhitectura, Audiobooks, Biografii, memorii, jurnale, Lingvistica, dictionare, Poezie, teatru, studii literare ,Ghiduri turistice, enciclopedii, atlase, Istorie, Religie, Filosofie, Psihologie, Stiinte sociale, Drept, Medicina, Computere si internet, Pentru copii, adolescenti, E-Book Readers şi multe altele.
Pe langa toate astea are Reviste, Albume cu muzica din toate timpurile, Filme, Accesorii, Ceaiuri, Dulceata, Ciocolata.
Ce mi-a plăcut mie la locul ăsta e ca se pot citi carţi chiar acolo, si atmostera e propice pentru studiu. Sinceră sa fiu, nu prea mi-au plăcut ceaiurile. Au fost bune, dar ma aşteptam la ceva mai bun, la preţul ăla. That's it. În mare are părţi bune. Eu recomand Cărtureşti pentru cei care adoră cititul. Au şi unele oferte la cărţi.

http://librarie.carturesti.ro/ acesta este site-ul lor.

Don't judge a book by its covers. Bun sfat. Dar e la propriu.

Vi s-a întâmplat vreodată sa cumpăraţi o care care...promite multe şi la final să vă treziti că a fost o risipa de bani, de timp? Ei, o carte de asta am cumparat eu acum câteva luni. Cum se numea? "Îndrăzneşte....întâlnirile pe internet". Curios titlul. Si coperta era promiţăţoare. Mă aşteptam sa găsesc sfaturi utile, în care mă învaţa cum sa previn evenimentele neplăcute in urma unei întalniri pe internet. Cum să îmi dau seama care e "dubios" sau nu. Cum să nu ajung, dacă îmi permiteţi să citez: "Victima a traficului de persoane în lumea reală din cauza unul click în lumea virtuală" ( Da, merg cu autobuzul ziilnic, si o aud" ). Ei, eu am găsit în cartea asta sfaturi despre cum să-mi pun poze pe "feisbuc" şi ce descriere să-mi pun. În ultima vreme imi vine tot mai greu să găsesc cărţi pe gustul meu. Am nevoie de recomandări.

Blog-ul=> Locul meu de dat cu capul.

Probabil vă întrebaţi ce nebună ar scrie la ora asta pe blog. Păăăăi, una care a ajuns să găsească refugiu aici (dar, nici măcar aici dacă ne gândim că pe internet gaseşti orice fel de oameni: beţivi, obsedaţi sexual, pedofili, infractori, timizi, oameni normali la cap, frustraţi...)O să înţelegeţi ce vreau să spun pe parcurs. O să incep cu o întrebare: Aţi avut vreodată impresia că nu mai suportaţi rautatea şi minciuna din jurul vostru, dar falsitatea şi egoismul? Nu v-aţi săturat niciodată să priviţi la mijloacele la care apelează oamenii (oameni? oare? eu ii numesc...animale) pentru a obţine ce vor? Nu v-aţi scârbit? Eu da. Pentru aceşti oameni animale nu am sa le ofer decât dezgust...
Aceşti oameni s-au jucat cu sentimentele celor inocenţi, lipsiţi de răutate. I-au considerat jucariile lor, jucarii de pluş. Da, noi ăştia inocenti, suntem alcatuiţi dintr-un material moale...Păcat de voi, nu o sa traiţi niciodată bucuria de a fi bun...Apropo de oameni răi şi puternici, buni şi fraieri am avut o teză in care a trebuit sa-mi exprim opinia în legatură cu deznodământul operei. Am ales să vorbesc despre "Moara cu noroc"-Ioan Slavici. (O sa vedeţi imediat unde vreau să ajung). Pentru cine n-a citit, toate personajele principale mor. De ce? Pentru ca unul devine complice cu un sămădău bogat, care îşi permită sa ucidă, să mintă, să fure, să ameninţe pentru că are bani. Alta, pentru ca îşi înşeală soţul. Însuşi sămădăul se sinucide.
Ei, ce-am zis eu. Am zis că păcatul se pedepseşte. Si citez: "Indiferent de puterea pe care un om o deţine sau de resursele financiare, nu poate fi absolvit de vină" Ohoooo, de ar fi aşa şi în societate! Dar ăia buni sunt fraieri. Şi aia răi sunt ok. Nu cred că se face primăvară cu o floare, dar, mi-am permis să scriu, aşa, pentru că îmi place sa scriu ce simt.