Pofta de scris

Mi-a revenit si mie pofta de scris dupa un pui de somn de dupa-masa. Astazi m-am gandit sa scriu despre lipsa de experienta a elevului care vrea un ban de buzunar pentru ca, de ce sa-mi fie rusine sa recunosc, m-am simtit frustrata pentru ca nimeni nu mi-a oferit o sansa. Prima data m-am gandit sa incerc in zona in care invat. Am incercat pe la o patiserie, mi-au spus ca ma vor suna. Am incercat pe la librarii si biblioteci, pe la magazine, supermaket-uri, oriunde puteam face ceva. Am primit ori din start un 'nu facem angajari" ori "va vom suna noi", sau :"ipsa de experienta". Am luat la rand site-urile cu anunturi. Aceeasi placa, dar pe un ton mult mai rautacios. Nu zic, au fost si oameni de treaba care au incercat sa imi explice de ce mama naibii cred ei ca este nevoie de experienta ca sa vinzi la chiosu' din colt
.
Ideea e asa: N-am experienta, logic ca nu am, sunt doar o eleva, nu stiu de ce te astepti de la mine sa am experienta. Da, ma simt prost cand las casuta "experienta" goala dar daca e asa nu inseamna ca nu sunt buna de nimic, pot invata si ma pot adapta, nu-s o leguma. Toata lumea se plange de faptul ca tinerii nu fac nimic, dar prefera babacii. Ok.
Si daca prefera tinerii, ii prefera pe cei naivi, mizand pe lipsa lor de experienta ca sa scoata untul din ei si sa-i plateasca foarte putin. Cateodata cred ca este bun si un strop de orgoliu, da, e bine sa zici "eu pot mai mult decat imi oferi tu", dar sa nu ti se urce la cap.

O alta chestie care pe mine ma enerveaza ka culme este casuta "sexul" din C.V. De ce exista casuta aia? Ca sa vada angajatorul daca nu cumva poti face copii si-ti plateste 2 ani din viata salariul in timp ce tu stai acasa cu copilu' (ceea ce nu-i convine). Deci, daca esti femela si esti inzestrata cu aceasta functie, de a da nastere la urmasi, stai in spatele unui barbat pe lista angajatorului, chiar daca esti la fel de buna ca el si ai potential. Sa dea naiba sa bifezi casuta cu "casatorita" ca te ia la inteviu cu "cand aveti de gand sa faceti copii?" Scuza-ma te rog ca m-am nascut femeie.

Mi-a trecut tot patriotismul din creier dupa ce am vazut ca nu mi se da o sansa pe nicaieri, doar pentru ca "n-am experienta" sau daca mi s-a dat, mi s-a dat pe un salariu de nimic si o tona de munca iar sclavagismul s-a abolit de mult...

Febra Valentine's Day

Mai sunt 10 zile pana la Valentine's Day. Toata lumea vorbeste de sarbatoarea asta. Peste tot gasesti barbati care nu stiu ce cadou sa cumpere, altii mai inspirati, fete nerabdatoare sa isi primeasca "rasplata" pentru un oral facut la o "ocazie speciala" ca asta. Toti au fost cuprinsi de febra asta  efectul de turma.  In spatele acestei sarbatori se ascund milioane aruncate pe cadouri...inutile as spune eu. Un iubit ii aduce flori prietenei desi acum o saptamana se elibera de "presiune" cu prietena ei cea mai buna, altul ii tine un discurs patetic iubitei despre cat de mult o iubeste desi, el ii iubeste sanii. Indragostitii se saruta mai mult ca niciodata, tre' sa recupereze perioada in care nu dadeau 2 lei pe relatie, nu? Bomboane, "ciocolati", flori, toate intr-o singura zi. Si dupa? Si dupa revenim cu picioarele pe pamant. Reclamele difuzate cu o luna inainte de VD (VolDemort) au scopul de a atrage tinerii "indragostiti", batraneii doritori de "carne proaspata" care impresioneaza tinerele naive aaaaa proaste cu o floare cumparata de la floraria de colt, cu tabieturi si "atentii". Toate astea pentru a obtine bani, de a face vanzare sau sex, in cazul amorezilor.
Sa nu mai zic ca sarbatoarea asta e una dintre cele mai siropoase.
Faptele sunt mai importante decat vorbele, decat florile sau ciocolata. Cine are destul creier ca sa-si dea seama de asta nu se va lasa impresionat de cateva tertipuri sau atentii.

Promisiunea e promisiune

Am promis ca voi desena din nou, si asta am si facut. :)

Click pentru a vedea desenul

What if...?

Granita dintre intuneric si lumina.

Capitolul 1-Speranta/Chapter 1-The Hope. (not finished yet)

      Nu mai stiu daca eu vorbesc sau nu, in inima mea exista lumina si intuneric, sentimente de nostalgie, de dor, de euforie, sperante si vise, optimism, lacrimi si zambet. Imi e dor de primavara. Vreau sa vad florile si iarba, sa le ating, sa le miros, sa simt ca traiesc, intregul meu trup sa se dezmorteasca, vreau ca razele soarelui sa-mi mangaie parul si sa-mi tot hraneasca visele copilariei mele...copilariei pierdute. Imi amintesc ca prin ceata un leagan verde, legat de un mar batran care imi era tovaras, singurul meu tovaras...Mi-e atat de dor de dupa-amiezile cu soare in care leaganul imi servea drept refugiu, cand merele cazute pe pamant erau rasplata mea pentru ca-i tineam companie batranului ros de timp si de ploi. Inca imi amintesc gustul dulce...of, ce n-as da...Atunci eram doar eu, doar lacrimile naivitatii, nu ale urii, care imi alimentau frica de intuneric sau de bau bau. Acum, lacrimile tin locul scranciobului, acum ele imi sunt refugiul, intr-o lume in care nimeni nu mai stie sa distinga binele de rau, intr-o lume in care inocenta nu mai exista...Oare unde a plecat? Eu am avut-o, o, si cat tanjesc dupa ea! Ma privesc in oglinda, reflectia mea e atat de rece, de distanta, nu ma mai pot gasi. Unde sunt eu? Eu cea veche, eu cea adevarata, care traia, care nu se ascundea, care nu se temea sa ascunda ceea ce e? Sunt dezgustata. Nu e nicio speranta, nimic. Ma vreau inapoi! Inapoi am spus! Au. Acum imaginea din oglinda nu se mai distinge. S-a spart. Mana insangerata este principalul vinovat. N-am mai suportat.
Nu mai simt nicio durere, imi dau jos halatul, picaturi reci de apa aluneca pe spate...Ma simt atat de sigura. Mi-as dori sa-mi creasca branhii sa pot innota pentru ca voi sa nu ma cautati in ocean, sau aripi, sa pot fugi de voi, sa fiu libera. Inchid ochii, corpul meu e din ce in ce mai usor, daca m-ar atinge cineva acum as cadea...Imi amintesc chipurile lor si zambetele batjocoritoare, ochii plini de ura. Imi amintesc cu durere clipele in care plangeam, in care ura lui si a tuturor ma faceau sa nu pot dormi. Ura oamenilor te schimba, la fel ca si draostea. Ura lor mi-a innegrit inima. Pareau niste fiare, mai ales el, gata sa se napusteasca asupra mea, sa ma ucida cu piatra cuvantului, piatra mai grea decat oricare alta. Acum vad totul ca intr-o oglinda...parca totul s-a petrecut acum cateva minute. Inca mai simt durerea. Stateam intr-un colt al camerei, imi amintesc si acum privirea lui Josh, batjocoritoare.
-Ai rabdare, o sa vezi ce supriza ti-am pregatit. Stiam ca nu e un lucru bun. O vad intrand pe usa., era Melanie, o femeie inalta, solida si cu o grimasa specifica femeilor usoare...
-Ti-a fost dor de mine? ma intreaba ea. In momentul ala nu mai gandeam, nu-mi mai pasa de nimic. Vroiam doar sa se sfarseasca odata, o frica combinata cu nepasare, nepasare fata de mine, de viitor...Am inchis ochii fara sa imi mai pese de ce ma asteapta. Mii de intrebari imi rasunau in cap. "ce vrea oare?", "de ce eu?", "cine m-a  pus sa ma incurc cu el?", "oare el e vinovat? nu...nu se poate...nu poate fi implicat in ceva...nu". Incercam sa ma conving singura ca barbatul pe care-l iubeam era nevinovat, ca si el ma iubea, dar realitatea m-a lovit mai rau de cat ma asteptam.
Zambetul ei crud ma ucidea incet- incet, dar mai mult al lui...parea atat de fericit sa ma vada in starea asta...Parca se hranea cu nelinistea mea. Cu fiecare pas al ei simteam sa nu mai pot respira, am simtit o intepatura in umarul stang iar totul era din ce in ce mai difuz.Am incercat sa imi explic...Jacob...de ce? te-am iubit...Jacob...Totul era neclar, simteam ca ma prabusesc. Vedeam ca prin ceata zambetul lui si chipul lui schimonosit de rautate, niciodata nu l-am vazut asa si nu-mi venea sa cred ca el era, am incercat sa tin ochii deschisi ,sa ma conving ca e el dar lacrimile mi-au pangarit obrajii iar ochii mei s-au inchis.


I promise I will try to translate this chapter into English after I finish it. I saw I have visitors from different countries and I am really glad and I thank You for this...I'm really happy that somebody wants to read what I wrote here, this means alot because I always wanted to show what I feel and what I think, without any mask..

Desene vechi...foarte. Dar promit sa desenez iar. Promit. /Old drawaings....very old. But I promise I will draw again. I promise.

Aceste desene le-am desenat pe la 12-13 ani, dar din pacate am pierdut si aceasta pasiune, din cauza celor care m-au descurajat spunand: "ce-s mâzgălelile astea?" Acum vreau din nou sa incep sa "mâzgălesc".

I draw this when I was 12-13 years old, but unfortunately I lost this passion, because of those who deterred me by saying: "what are those scribbles?". Now I want to draw again (or to scribble again :D)

Durere de masea, dragi internauti

Avand in vedere faptul ca de doua zile 2 masele de minte se chinuie sa creasca de tot, mi s-a umflat falca dreapta si gatul, asa ca am fost la dentist. Mi-a zis ca va trebui sa-mi scot maselele de minte. In clipa aia imi trecuse toata durerea, de spaima, evident. Acum am ditamai falca, si ma tem putin ca nu se va retrage cu una cu doua, am luat eu un anti-inflamator dar sunt mai pesimista de felul meu, so...

Reimpacare. Never.

Cineva mi-a zis odata: "nu are rost sa o iei de la capat, o sa ajungeti sa va certati fix de la aceeasi problema de la care v-ati despartit". A avut dreptate. Din moment ce relatia s-a terminat, ceva nu a mers bine. E mai bine ca atunci cand o relatie s-a terminat, sa nu te uiti niciodata in urma. Nu este sfarsitul lumii. Daca te vei uita in urma si vei incerca sa refaci relatia vei fi luat drept un om slab. De ce? Pentru ca nu poti face fata unei situatii dificile precum o simpla relatie esuata. Daca nu poti trece peste o simpla relatie, ce te vei face cand vei avea probleme mai grave? O sa-ti iei viata? Daca a esuat, nu era de tine si nici tu de el/ea. Partenerul/partenera va avea un plus, pentru ca a vazut ca esti dependent/a de el/ea.

Dependenta afectiva este un lucru rau. Trebuie sa scapi de dependenta de un om, si tu ai calitati si defecte pe care cineva le va iubi intr-o zi. Dependenta afectiva nu este dragoste, este doar dependenta de o persoana si de afectiunea pe care aceasta ti-o ofera. Tu vrei sa fii fericit/a, nu? Nu vei putea niciodata sa fii fericita daca nu te simti bine in pielea ta, daca nu esti tu insuti. Si pentru ca tu ai face orice ca sa va impacati, nu o sa mai fi tu. Tu ai orgoliu, mandria si stima de sine. De ce sa pierzi tote astea pentru un om caruia nici nu-i mai pasa? Poti gasi o persoana care sa nu-ti raneasca sentimentele si nici stima ta de sine.

Nu te mai chinui sa lipesti paharul care deja s-a spart pentru ca te vei taia in cioburi. Viata este frumoasa si trebuie traita frumos. Este cel mai mare dar si trebuie sa-l apreciem si sa ne bucuram de ea...